Cele mai graitoare documente care releva aspecte ale muzicii din antichitate se gasesc in izvoarele literare, istorice, mitologice, geografice si filozofice lasate de marii oameni de cultura greci.Din aceste documente reiese unde si cum se facea muzica in antichitate, dar, totodata, ofereau si bogate referinte privitoare la practica muzicala, precum si ample consideratii asupra capacitatii de expresie puternicele ei efecte exercitate asupra omului.
In muzica antichitatii vocea era nelipsita, uneori, insotita de un sintrument. Vocea purta cuvantul si muzica , iar instrumentul o sublinia, o intarea.
Muzica este un ansamblu sincretic si se adreseaza ochiului, urechilor,simturilor. Muzica si cuvantul sunt insotite de desturi, mimica, miscare,costume, decoruri, culoare, toate acestea, adunate, inseamna altceva decat fiecare element separat.Muzica avea un singur scop, dar nu era facuta cu un scop: cu ajutorul ei se incerca atingerea perfectiunuii morale, se incerca sa se intre in armonie cu Cosmosul prin ETHOS, realizandu’se fenomenul de CATHARSIS, de purificare a fientei umane.
In antichitate muzica avea o mare influenta asupra auditoriului incat Planton si Aristotel o considerau apta de a modela suffletul omului.
Marturii palpabile ramase din antichitate:
Imnul DELPHIC ramas pe o piatra din cinstea zeului Apollo, Imnul lui SEIKILOS, Imnul lui MESOMEDES, Oda lui PINDAR, comedii de Aristofan, de la are nu ne-au ramas documente, si Timoteus din Milet cu drame in miniatura realizate cu ajutorul ditirambului.